Come and take with me
A sip of five o'clock tea! 20 septembrie 2019
A sip of five o'clock tea! 20 septembrie 2019
Filosofia kintsugi depășește cu mult o simplă practică artistică fiind un simbol al vindecării și al revenirii după o traumă. Îngrijit și onorat, obiectul rupt își asumă trecutul și devine, în mod paradoxal, chiar mai rezistent, mai frumos și mai prețios decât înainte de a fi spart.
Tehnica de recondiționare a ceramicii sparte a apărut la sfârșitul secolului al XVI-lea sau la începutul secolului al XVII-lea în Japonia. Artizanii au început să folosească lac și pigment de aur pentru a reconstitui obiectele de ceramică sparte. Această tradiție, cunoscută sub numele de ”kintsugi” - „cusături aurii” (sau ”kintsukuroi” - „reparație de aur”), se păstrează încă.
Entuziasmul internațional pentru kintsugi s-ar putea să se datoreze dorinței publicului de a admira și de a avea obiecte de ceramică, accesibilității atelierelor de lut, modului în care artiștii contemporani abordează acest material într-un mod inovator și admirației în creștere față de obiectele lucrate manual. Tehnica aplicată în mod tradițional de maeștrii lăcuitori, a fost preluată, continuată și adaptată, adusă în actualitate de ceramiștii zilelor noastre.
Începuturile sale sunt adesea asociate cu faimoasa poveste a unui conducător militar japonez din secolul al XV-lea, al cărui bol chinezesc glazurat cu celadon s-a spart. Povestea spune că a trimis bolul înapoi în China și a cerut să-i fie înlocuit cu unul nou. Fiind o piesă unică, ea nu a putut fi înlocuită. În schimb, ceramistul chinez i-a trimis vechiul bolul original, reparat prin aplicarea unor capse metalice, așa cum se obișnuia în China.
Tradiția folosirii la reparații a lacului de aur se pare că a început odată cu folosirea tot mai frecventă de către japonezi a bolurilor în ceremoniile ceaiului, în secolul al XVI-lea. Înflorirea pe plan international a tehnicii Kintsugi este un fenomen modern.
Artizanii care reparau bolurile de ceai sparte, precum și alte vase ceramice utilizate la ceremoniile de ceai au stăpânit, pe lângă tehnica lăcuirii, pictura în aur și argint a florilor și peisajelor pe obiecte decorative – tehnică numită maki-e.
În mod tradițional, tehnica kintsugi presupune utilizarea lacului japonez obținut din arborele kiurushi (arborele de lac). Prin oxidarea și polimerizarea acestuia se formează un lac extrem de dur care este utilizat in manufacturarea obiectelor japoneze de lux.
Acest material fusese folosit de maeștrii lăcuitori japonezi ca adeziv, chit sau vopsea, spune Gen Saratani, restaurator și artist japonez din generația a treia care lucrează acum în New York.
Metoda tradițională kintsugi începe prin utilizarea lacului pentru lipirea pieselor ceramice. De asemenea, lacul este utilizat ca și chit pentru a completa spațiile dintre bucățile lipite. Cum lacul nu poate fi îndepărtat după ce s-a uscat, piesele trebuie să fie puse la locul lor simultan, chiar și atunci când e vorba despre 20 de cioburi. Nu e deloc ușor.
Apoi, lacul trebuie să se usuce și să se întărească - proces care poate dura săptămâni întregi - înainte ca obiectul recompus să poată fi șlefuit. În final, se aplică aur peste cusăturile de lac. Procesul de restaurare se realizează așadar cu lac iar aurul se aplică doar pe suprafața piesei, acoperind ”cicatricile”.
Unii ceramiști contemporani utilizează pentru restaurări inclusiv argint, platină sau cupru. Lucrările pot dura câteva luni și te pot costa de la 50 USD până la câteva mii de dolari pentru o singură piesă.
Tehnica de recondiționare a ceramicii sparte a apărut la sfârșitul secolului al XVI-lea sau la începutul secolului al XVII-lea în Japonia. Artizanii au început să folosească lac și pigment de aur pentru a reconstitui obiectele de ceramică sparte. Această tradiție, cunoscută sub numele de ”kintsugi” - „cusături aurii” (sau ”kintsukuroi” - „reparație de aur”), se păstrează încă.
Entuziasmul internațional pentru kintsugi s-ar putea să se datoreze dorinței publicului de a admira și de a avea obiecte de ceramică, accesibilității atelierelor de lut, modului în care artiștii contemporani abordează acest material într-un mod inovator și admirației în creștere față de obiectele lucrate manual. Tehnica aplicată în mod tradițional de maeștrii lăcuitori, a fost preluată, continuată și adaptată, adusă în actualitate de ceramiștii zilelor noastre.
Începuturile sale sunt adesea asociate cu faimoasa poveste a unui conducător militar japonez din secolul al XV-lea, al cărui bol chinezesc glazurat cu celadon s-a spart. Povestea spune că a trimis bolul înapoi în China și a cerut să-i fie înlocuit cu unul nou. Fiind o piesă unică, ea nu a putut fi înlocuită. În schimb, ceramistul chinez i-a trimis vechiul bolul original, reparat prin aplicarea unor capse metalice, așa cum se obișnuia în China.
Tradiția folosirii la reparații a lacului de aur se pare că a început odată cu folosirea tot mai frecventă de către japonezi a bolurilor în ceremoniile ceaiului, în secolul al XVI-lea. Înflorirea pe plan international a tehnicii Kintsugi este un fenomen modern.
Artizanii care reparau bolurile de ceai sparte, precum și alte vase ceramice utilizate la ceremoniile de ceai au stăpânit, pe lângă tehnica lăcuirii, pictura în aur și argint a florilor și peisajelor pe obiecte decorative – tehnică numită maki-e.
În mod tradițional, tehnica kintsugi presupune utilizarea lacului japonez obținut din arborele kiurushi (arborele de lac). Prin oxidarea și polimerizarea acestuia se formează un lac extrem de dur care este utilizat in manufacturarea obiectelor japoneze de lux.
Acest material fusese folosit de maeștrii lăcuitori japonezi ca adeziv, chit sau vopsea, spune Gen Saratani, restaurator și artist japonez din generația a treia care lucrează acum în New York.
Metoda tradițională kintsugi începe prin utilizarea lacului pentru lipirea pieselor ceramice. De asemenea, lacul este utilizat ca și chit pentru a completa spațiile dintre bucățile lipite. Cum lacul nu poate fi îndepărtat după ce s-a uscat, piesele trebuie să fie puse la locul lor simultan, chiar și atunci când e vorba despre 20 de cioburi. Nu e deloc ușor.
Apoi, lacul trebuie să se usuce și să se întărească - proces care poate dura săptămâni întregi - înainte ca obiectul recompus să poată fi șlefuit. În final, se aplică aur peste cusăturile de lac. Procesul de restaurare se realizează așadar cu lac iar aurul se aplică doar pe suprafața piesei, acoperind ”cicatricile”.
Unii ceramiști contemporani utilizează pentru restaurări inclusiv argint, platină sau cupru. Lucrările pot dura câteva luni și te pot costa de la 50 USD până la câteva mii de dolari pentru o singură piesă.
Seară vindecătoare, seară binefăcătoare vouă!
Surse: https://www.artsy.net
https://www.lifegate.com
https://esprit-kintsugi.com
https://www.eventbrite.com
https://www.lifegate.com
https://esprit-kintsugi.com
https://www.eventbrite.com
No comments:
Post a Comment
Aveți posibilitatea să mă contactați și sunând la numărul de telefon: 0744-572330.
Cu drag,
Elisabeta Sandu (ex. Salamon)