8/16/2020

În loc de ani, vise aș împlini azi!

În loc de ani, vise aș împlini azi. Cu atâtea bune gânduri v-am primit încât aproape simt că este posibil. Dragii de voi, mi-ați tulburat amorțirea pe care mi-o dă întotdeauna ziua aceasta în care pornesc în zori, devreme, cu sufletul blocat, spre eșafodul timpului. Vă iau cu mine, iau copacii mei, animăluțele mele, florile, ferestrele și treptele; din timpul nostru rămas de împletit împreună, azi se pierde un an la socoteală.
Nu sărbătoresc, nu mă îmbrac în straie alese și nu mă acopăr cu podoabe. Azi pierd ceea ce nu mai pot recupera vreodată.
Ieri răsfoiam cartea Ioanei Pârvulescu și am găsit pasajul pe care aș vrea să vi-l dăruiesc azi. La ceai. Pentru că speranța nu îmbătrânește, nu cedează, nu se pierde, ci-și caută mereu calea spre cei care ar putea să întoarcă lucrurile în bine. O seară frumoasă!
Cu drag, Eli Sandu
(Eli's Wonderland Art, Selie Andou, Eli Sandu)

”M-am mirat din cale-afară când mi s-a povestit că în Statele Unite există oameni cărora li se asigură salarii minunate doar ca să gândească. Nu li se cer garanții, nu li se cer proiecte, și mai ales, nu li se cer rezultate la termen. Sunt lăsați în pace să stea pe gânduri, să taie frunză la câini, sunt liberi să despice firul gândului în patru sau în patruzeci și patru, timp de o lună, un an sau toată viața și, dacă măcar unul singur dintre cei care intră în lotul gânditorilor are măcar o singură dată doar o singură idee care să urnească ceva în această lume, efortul merită făcut. Pentru noi, pare o poveste - mai degrabă crezi în omuleții verzi de pe Marte – și, ce-i drept, n-am vorbit cu nimeni care să se fi întors de acolo, să mi-o confirme. Am, în schimb, de la oameni care ar merita să fie plătiți astfel ca să gândească, ca să scrie, ca să sculpteze sau să compună, confirmări zilnice ale faptului că la noi lucrurile stau exact pe dos: există o armată de oameni plătiți toată viața ca să-l împiedice pe intelectual să aibă idei și pe artist să creeze. Intelectualul român este exterminat ca intelectual prin permanentă sâcâială. Oameni incompetenți, legi prost gândite, drepturi nerespectate, dezastrul neorânduielii îi sorb puterile creatoare (...)
Pericolul vine de unde nu se așteaptă nimeni și când creatorul ar avea mai multă nevoie de liniște. Cu cât își ia mai multe măsuri de precauție, cu cât încearcă să-și asigure timpul și independența și să se dedice micii lui construcții mentale, cu atât viața zilnică îi face în ciudă.”
Ioana Pârvulescu - ”Exterminarea intelectualului prin sâcâială”, din Volumul ”Întoarcere în secolul 21”

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!
at Ceainăria Infinitea

Oprește-te! Acordă-ți răgazul binemeritat al zilei!...
Tăcerile ne sunt pline de lupte pe care ni le purtăm singuri, în noi. Cu ceilalți, cu sistemele, cu macro-sistemele, cu ideile, cu gândurile noastre sau cu vorbele altora, cu obsesii supărătoare, cu îndoieli și cu soluții care nu-și găsesc finalul fericit în acțiune. Conturul nostru abia ni le mai încape. Adulmecă aromele acestei ore când căldura începe să se stingă, când nuanțele cerului și ale ochilor se schimbă în punctul de convertire a acțiunii la pasiune, a zgomotului la șoaptă și liniștită ascultare. Vorbește dacă vrei despre culorile zilei ce ți-a trecut; am să te ascult și-am să mă bucur de toate izbânzile tale și, dacă ți-a fost greu, poate că, până iei o sorbitură din licoarea serii, am să găsesc pentru tine cuvântul care să te facă să zâmbești din nou. Vei face la fel pentru mine, pentru ceilalți?
Am să te-aștept în fiecare zi aici, la Five o'clock tea with Eli.
Cu prietenie...

...Acesta a fost un proiect pe care l-am trăit anul trecut și pe care l-am povestit câteva luni mai târziu, în câteva postări, chiar pe acest blog.

Anul acesta am să-l reiau pe facebook (https://www.facebook.com/eli.sandu2016unde vă puteți și voi alătura și bucura împreună cu noi...


8/06/2020

Eli's he(ART) for your space!

”Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfârşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Cînd tăcerea e mai puternică decât muzica. Astfel că orice cântec, orice concert mi se părea că nu este decât un continuu avertisment. Mi se repeta mereu că frumuseţea, vraja sunt provizorii. Că după ele va urma tăcerea. Că sunetele acelea minunate pe care le ascultam se vor preface în tăcere, în cenuşă. Muzica va muri. Nu putem în timpul concertului să fugim înapoi prin desişul sunetelor spre clipa când, îmbătaţi de muzică, am deschis buzele şi am început să murmurăm. Pe măsură ce înaintezi în emoţie, te apropii şi de sfârşitul ei. Nimic nu te poate salva. Nu există decât frumuseţi trecătoare. Eternă e doar tăcerea. Concertele care întrerup tăcerea nu fac decât s-o tulbure câteva clipe ca o piatră care loveşte suprafaţa încremenită a unui lac. Atât durează muzica.

Atât durează cât şi cercurile concentrice de pe luciul unui lac. Restul, da, restul e tăcere.
Orice am face. Concertele sunt ca şi noi. Accidente ale tăcerii.”

Octavian Paler, ”Viaţa pe un peron”


Grafică: Eli Sandu, pentru o clipă de emoție... trecătoare!


Paloare

Somn îngemănat


7/28/2020

Eli's ART for your Space


Să-ți găsești locul tău de liniște, de odihnă, de limpezire. De regăsire.
Să-l populezi cu obiecte dragi, cu arome de departe, cu melodiile acordate sufletului tău... cu flori, cu pietricele găsite lângă râu, cu zorzoane. Sau să-l lași aerisit, elegant și ademenitor ca o sală de bal care așteaptă să se umple de pași, de șoapte, de ritmuri și de povești încă nescrise.
Fiecare cuib se construiește cu dragoste și cu speranță. Piatra, lemnul sau firele prinse în lut se așează în forma gândului tău și se țin în frâu după stăruința visului tău.

Câteodată, amprenta stilului tău se desăvârșește printr-un detaliu. Poate fi acesta un  obiect de artă ales cu grijă. Poate fi un tablou marca Eli's Wonderland.



 


Câteodată, amprenta stilului tău se desăvârșește printr-un detaliu. Poate fi acesta un  obiect de artă ales cu grijă. Poate fi un tablou marca Eli's Wonderland.





2/14/2020

Copiii fericiți au obiceiul să se creadă Dumnezeu

"Copiii fericiți au obiceiul să se creadă Dumnezeu.
Să crești înseamnă să te micșorezi. Să crești înseamnă să cazi. Am învățat să fiu om în toată firea grație loviturilor, violențelor, compromisurilor și deziluziilor. Universul nu mai era încântător. Ce este un om? Pur și simplu cineva-care-nu-poate... Care-nu-poate-ști-tot. Care-nu-poate-face-tot. Care-nu-poate-să-nu-moară. Cunoașterea limitelor mele a făcut să crape găoacea copilăriei: la șapte ani, am încetat pentru totdeauna să mai fiu Dumnezeu." - Eric-Emmanuel Schmitt, "Evanghelia după Pilat"
Pictură pe lemn: Eli Sandu (Eli's Wonderland)



"Mi-am petrecut copilăria în visare. În fiecare seară, zburam peste câmpia și peste dealurile Nazaretului. Când toată lumea dormea, pășeam tiptil peste prag, deschideam brațele, îmi luam avânt și trupul meu se înălța în văzduh. Îmi aduc prea bine aminte de mângâierea aerului sub coate, un aer dens, mai tare și mai consistent decât apa, îmbălsămat de mireasma jilavă a iasomiei, un aer care mă purta fără nici o pală de vânt. Adeseori, târam alene așternutul până în prag și de acolo pluteam întins pe spate pe deasupra pământului cenușiu. Măgarii înălțau capetele să vadă, cu ochii lor negri și frumoși ca de fată, corabia mea care plutea printre stele." - 
Eric-Emmanuel Schmitt, "Evanghelia după Pilat".

Pictură pe lemn: Eli Sandu (Eli's Wonderland)


2/13/2020

Eu ți-am împletit brățară

Tu pluteşti - Nichita Stănescu


”Tu pluteşti ca un vis de noapte
Deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
De inima mea ca de o piatră roşie,
Şi aştepţi să-ţi spun numele
Tuturor lucrurilor
Pe care eu am isprăvit de mult
Să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
Înclinată ca mătasea unui steag
Într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
Al mâinii,
Ca să răsară durerea care ştie
Numele durerii,
Ca să răsară dragostea mea de bărbat
Care ştie numele tău ciudat, de femeie.”

Eu ți-am împletit brățară, femeie, să potrivesc firii tale picătura de culoare de purtat la încheietura mâinii, acolo unde bate-străbate ritmul emoțiilor tale.







12/20/2019

Povestea acestui Crăciun stă să înceapă

Cristina, Adina, gnomii mei să vă aducă prosperitate și voioșie, inspirație la gătit și pregătit în prag de Crăciun! Colorați sunt? Sunt. Misterioși sunt? Îhî... parcă ar vrea să spună ceva dar nu o fac totuși, dintr-un motiv doar de ei știut. Sigur, sunt foarte atașați de stapânele lor, veți vedea și voi. Și încă ceva... chiar dacă e imposibil de sesizat, stau cu ochii pe sarmale. Nu e nici un pericol, stau cuminți, doar le numără.
Pictură pe lemn parfumat de pin, lăcuită și alintată corespunzător de Eli Sandu





acril pe lemn de pin, lac



acril pe lemn de pin, lac

11/14/2019

Come and take with me the last sip of five o'clock tea (4 octombrie 2019)

Come and take with me
The last sip of five o'clock tea!
...De parcă o ploaie răbdătoare de toamnă de altădată ar fi înghiţit în plescăitul ei discret toate celelalte sunete. În mansarda cu fereastra mică ce dă spre vița de vie ne ascundem sub pături moi și ascultăm îndelung bătăile inimilor noastre în strădania lor de a se sincroniza cu ritmurile inegale ale ploii.
Ce linişte s-a lăsat în casa noastră!
De parcă ploaia s-ar fi evaporat, de parcă bolboroseala ei şoptită s-ar fi stins, de parcă ferestrele ferecate ar păstra viaţa în afară, dincolo de ele.
Pendulul s-a blocat undeva între limita cursei lui şi verticala schimbării de sens, de parcă ar aştepta un start, un impuls, sau de parcă nu ar mai aştepta nimic.
Ce ritmuri să mai urmăm acum, când toate tac, când toate sunt în așteptarea a ceva, când sunetele se estompează, când natura întreagă renunță la orice balast devenind vibrație pură?
Florile s-au stins ca stelele aruncate pe un cer răsturnat și adânc bântuit de umbre flămânde. Florile mătăsoase și umede care-mi atingeau ieri obrajii, azi se frâng și dispar. Dar până să le pierd pe toate, plătind tribut toamnei acesteia, mi-am umplut ochii de culorile și de vibrația prezentă în vălurile lor și le-am văzut așa…

...This was for me
The last sip of five o'clock tea!
Dați emoțiilor voastre șansa de a se revărsa în lume prin binele și frumosul pe care îl aduceți în viața celorlalți. Alegeți-vă (ano)timpul, oamenii de-aproape și preocupările după forma și glasul inimii voastre și lăsați timpul să treacă peste voi, prin voi, cu folos.
Bună să ne fie inima!
Pictură pe sticlă: Eli Sandu












Come and take with me a sip of five o'clock tea 1 - 3 octombrie 2019

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                    1 octombrie 2019
"Mă întreb ce fel de viață aș fi avut dacă n-ar fi existat ceaiurile date de mama. Poate că datorită lor n-am considerat niciodată că femeile ar fi dușmanii mei, teritorii pe care urma să le cuceresc, ci aliații și prietenii mei dintotdeauna - cred că de aceea mi-au răspuns și ele cu bunăvoință. N-am întâlnit niciodată acele diavolițe de care literatura modernă este plină: cred că ele sunt prea ocupate cu bărbații care le consideră niște fortărețe ce trebuie atacate, călcate în picioare și părăsite în ruine." - Stephen Vizinczey, "Elogiu femeilor mature"

Na, că am zâmbit!
Vă descurcați mâine cu toate - apă, frunzulițe, felioare de lămâie, miere, fructe de pădure sau exotice, cuvinte meșteșugite aruncate peste ele și de trei ori alintate?
Mă pregătesc și revin la 5, poimâine, joi.
Să fiți bucuroși pentru noi... mâine lansăm noua colecție de chitare Criman (Criman Art & Show Guitars - Expoziţie cu cântec)!
Seară voioasă vouă!
Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                  3 octombrie 2019
...Paulo Coelho, parcă scriind despre ceea ce gândesc și simt azi.
"Manuscrisul găsit la Accra".






Postări populare