Come and take with me the last sip of five o'clock tea (4 octombrie 2019)

Come and take with me
The last sip of five o'clock tea!

...De parcă o ploaie răbdătoare de toamnă de altădată ar fi înghiţit în plescăitul ei discret toate celelalte sunete. În mansarda cu fereastra mică ce dă spre vița de vie ne ascundem sub pături moi și ascultăm îndelung bătăile inimilor noastre în strădania lor de a se sincroniza cu ritmurile inegale ale ploii.
Ce linişte s-a lăsat în casa noastră!
De parcă ploaia s-ar fi evaporat, de parcă bolboroseala ei şoptită s-ar fi stins, de parcă ferestrele ferecate ar păstra viaţa în afară, dincolo de ele.
Pendulul s-a blocat undeva între limita cursei lui şi verticala schimbării de sens, de parcă ar aştepta un start, un impuls, sau de parcă nu ar mai aştepta nimic.
Ce ritmuri să mai urmăm acum, când toate tac, când toate sunt în așteptarea a ceva, când sunetele se estompează, când natura întreagă renunță la orice balast devenind vibrație pură?
Florile s-au stins ca stelele aruncate pe un cer răsturnat și adânc bântuit de umbre flămânde. Florile mătăsoase și umede care-mi atingeau ieri obrajii, azi se frâng și dispar. Dar până să le pierd pe toate, plătind tribut toamnei acesteia, mi-am umplut ochii de culorile și de vibrația prezentă în vălurile lor și le-am văzut așa…

...This was for me
The last sip of five o'clock tea!

Dați emoțiilor voastre șansa de a se revărsa în lume prin binele și frumosul pe care îl aduceți în viața celorlalți. Alegeți-vă (ano)timpul, oamenii de-aproape și preocupările după forma și glasul inimii voastre și lăsați timpul să treacă peste voi, prin voi, cu folos.
Bună să ne fie inima!

Pictură pe sticlă: Eli Sandu

Come and take with me a sip of five o'clock tea 1 - 3 octombrie 2019

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                    1 octombrie 2019

"Mă întreb ce fel de viață aș fi avut dacă n-ar fi existat ceaiurile date de mama. Poate că datorită lor n-am considerat niciodată că femeile ar fi dușmanii mei, teritorii pe care urma să le cuceresc, ci aliații și prietenii mei dintotdeauna - cred că de aceea mi-au răspuns și ele cu bunăvoință. N-am întâlnit niciodată acele diavolițe de care literatura modernă este plină: cred că ele sunt prea ocupate cu bărbații care le consideră niște fortărețe ce trebuie atacate, călcate în picioare și părăsite în ruine." - Stephen Vizinczey, "Elogiu femeilor mature"

Na, că am zâmbit!
Vă descurcați mâine cu toate - apă, frunzulițe, felioare de lămâie, miere, fructe de pădure sau exotice, cuvinte meșteșugite aruncate peste ele și de trei ori alintate?
Mă pregătesc și revin la 5, poimâine, joi.
Să fiți bucuroși pentru noi... mâine lansăm noua colecție de chitare Criman (Criman Art & Show Guitars - Expoziţie cu cântec)!

Seară voioasă vouă!

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                  3 octombrie 2019

...Paulo Coelho, parcă scriind despre ceea ce gândesc și simt azi.
"Manuscrisul găsit la Accra".

Come and take with me a sip of five o'clock tea 30 septembrie 2019

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!

“Dacă înainte de fiecare gest, am încerca să-i prevedem toate consecințele, să le cântărim serios, mai întâi pe cele imediate, apoi pe cele probabile, posibile, cele imaginabile, n-am reuși să ne urnim un pas din locul unde primul gând ne-a făcut să ne oprim. Rezultatele bune și rele ale vorbelor și faptelor noastre se distribuie, în mod destul de uniform și de echilibrat, se presupune, în toate zilele viitorului, inclusiv în acelea, fără sfârșit, când nu vom mai fi aici să le vedem, să ne felicităm pentru ele sau să ne cerem iertare, de altfel, unii spun că asta este nemurirea de care se tot vorbește. “ - José Saramago, „Eseu despre orbire"

Nu avem șansa unui Undo care să redea zâmbetul sau starea de bine a celor cărora le-am greșit cu un cuvânt. Putem găsi însă acele cuvinte care să îndulcească situația. Prilejuri se găsesc destule și primul care îmi vine în minte este o invitație la ceai... poate azi la 5 p.m?

Come and take with me a sip of five o'clock tea 28 - 29 septembrie 2019

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                  28 septembrie 2019

"Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşitatea. Ei vor să pară nobili, chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.
Îmi rămâneau doar cărţile. De când mă ştiu, mi-a plăcut să cumpăr cărţi şi sufeream că niciodată n-aveam destui bani pentru asta. Cumpăram chiar mai multe decât reuşeam să citesc. Îmi ziceam că într-o zi voi găsi timp pentru fiecare. În felul acesta, îmi umplusem camera. Stăteam dimineaţa sau seara în pat şi mă uitam la cotoarele lor pe care le ştiam pe dinafară. Pe unele nu apucasem să le deschid niciodată. Pe altele le răsfoisem. Din altele citisem la întâmplare câteva pagini sau câteva capitole. Şi, în sfârşit, pe unele le citisem sau le citisem chiar de mai multe ori. Dar mie îmi erau toate dragi. Dacă mi le-ar fi luat cineva, dacă mi-ar fi făcut curăţenie în cameră şi ar fi scos cărţile mi-ar fi fost îngrozitor de frig. Atâta vreme cât ele erau acolo mă temeam mai puţin. Îmi dădeau un sentiment de linişte relativă, pe care nimeni n-ar fi reuşit să mi-l dea. Şi pe măsură ce relaţiile mele cu lumea, în loc să se clarifice, s-au încurcat şi mai rău, cărţile mi-au devenit şi mai necesare." - Octavian Paler, "Viața pe un peron"

Încă la doi pași de săptămâna viitoare. 5 de seară cu muzică bună pe terasa ușor umbrită, tandru picurată cu verde și cupru. Soarele pândește printre frunze și tresaltă amuzat văzând cum lingurița îi schimonosește chipul în ceașca de ceai. Sfârșit aproape de septembrie.

Seară frumoasă!

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                29 septembrie 2019

"E interesant să urmărești traiectoria forțelor care conduc la întâlnirea a două persoane. Câteodată o asemenea întâlnire pare că se produce fără vreo pregătire specială, urmând cursul firesc al evenimentelor, de exemplu, persoanele locuiesc în aceeași casă, se duc la aceeași școală, se întâlnesc la institut sau la serviciu. Alteori se întâmplă ceva neașteptat - o încurcătură în legătură cu orarul trenurilor, un mic eveniment neplăcut, aranjat de sus, din ceruri, cum ar fi un început de incendiu sau o mică inundație de la etajul de deasupra, un bilet cumpărat întâmplător pe stradă la următoarea proiecție a unui film. Sau, iată, o întâlnire întâmplătoare: un bărbat se pregătește să urmărească atent pe cineva, se află în fața casei clientului său, și, deodată, trece o fată tânără, care n-are de-a face cu el. O dată, de două ori, de trei ori. Lui îi apare pe față un nenorocit de zâmbet și, într-o clipă, se luminează tot - ea e, scumpa, unica, viitoarea mea soție... Merită oare omul, oricare ar fi acela, asemenea eforturi din partea soartei?" - "Imago", Ludmila Ulițkaia

Mi-e drag să vă întâlnesc, fie și virtual, la ale noastre întâlniri de la ora 5!

Încheiați azi cu bucurie tot ce e de încheiat, ziua de mâine e un dar și o surpriză de neratat!

Come and take with me a sip of five o'clock tea 25 - 27 septembrie 2019

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                  25 septembrie 2019

I-am spus:
Dragostea ta e o binecuvântare şoptită în templul de foc al timpului. Cuvintele tale sunt lăcrămioare înflorite pe buza abruptă a celei mai înalte flăcări care e timpul iubirii noastre.
Tu ești din mine rupt. Parte din mine, cea mai bună, cea mai de folos. Prin tine și cu tine abia ajung să fiu eu însămi! Și asta ar trebui să fie de ajuns.
Seară blândă vouă!

La rândul lui, în "Manuscrisul găsit la Accra", Paulo Coelho scria:

Come and take with me                                                                                     26 septembrie 2019
A sip of five o'clock tea! 

.

 Vintage photography by Sarah Troester

Un cadru metalic, o siluetă albă, înveşmântată în negru, poate cu irizaţii azurii.

Vis sau realitate, putea fi orice… masca, orbitor de albă, fascinantă, în negrul dens care-o emana, spărgea la răstimpuri tăcerea cu vocea ei adâncă şi gravă. Tulburătoare căutare şi îndelung zbucium.

Valiza enormă, tapetată cu tulburi embleme decojite, nu făcea decât să o ţină pe loc. Era plină probabil de arome şi de zvonuri ale trecutului, un accesoriu care rămânea totuşi neputincios în trezirea altor vremuri… Pentru că imaginile care populau filmul unei posibile reconstituiri, melodia orientală, atât de tulburătoare, atât de trist îngânată făcând parcă să freamăte o pânză pătată de strania privire a unui chip angelic, se estompau ușor şi-apoi se topeau.

Clepsidra, efect optic creat de lumina reflectată de o suprafaţă pe alta, nu mai măsura timp, nu-şi scurgea nisipul ci prezenţa umană sau doar amintirea ori presimţirea ei.

Într-un alt plan, vechi fotografii recuperau o lume posibil de descoperit într-un trecut magic dar numai pentru o clipă sortită şi ea trecerii. Mişcări legate – cursive se rupeau, se dezarticulau şi “Atingerea albastră”, ca o amnezie, făcea ca femeia îndoliată, purtând enorma valiză în căutarea unui ceva de negăsit, prinsă în capcana timpului, să-i cedeze. Imense fire, tainice legături o robeau întunericului.

O fâșie de mătase roşie foşni într-o mişcare a descătuşării. Linişte.

Apoi melodia se născu din nou şi, pe ultimele note, sfâşietoare, chipul angelic tot mai palid, tot mai departe în timp, se pierdu pentru totdeauna…

În lumina slabă care ne-a mai învăluit câteva clipe, ne-am ridicat din fotolii păstrând lipită de retină imaginea vălului fin fluturând într-o adiere blândă. Ne-am luat de mână, telepatic ne-am scurs impresiile prin tuburi subţiri unul altuia, apoi am simțit buzele lui sărutându-mă în ureche.

Am ieşit în tăcere.

Umbrele noastre udau trotuarul în trecere, se strecurau printre stropii reci ai nopţii mușcând din întuneric.

https://bel-esprit.ro/teatru-de-marionete/?fbclid=IwAR2s1uptkmCblesYm3UnDq2EaIIpg6wZlk5JQtcXOVRl7H9nH7cOLqd4sr8

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                    27 septembrie 2019

Îi privesc amuzată, șezând în autobuz pe locul meu care îmi asigură anonimatul și liniștea necesare observației. Îi cercetez pe rând, nu e greu, se supun fără să știe, fără să mă vadă, blocați în mașinile lor aliniate la semafor. Când sunt pasageri solitari, par că vorbesc singuri și adesea gesticulează, fața lor întreagă vorbește și ea dublând sensul cuvintelor. Buzele lor sunt neobosite. Câte o doamnă se privește în oglindă și-și mai retușează puțin machiajul sau aruncă o privire spre vitrine. Domnii au alte subiecte de interes... Când călătoresc în doi, de obicei o ea și un el, nu se privesc. Adesea tac. Uneori își vorbesc fără să se privească. Parcă s-ar dușmăni. Uneori se ceartă, se smucesc aprig din centuri. Chiar dacă glasurile lor nu ajung la tine, ai senzația că timpanul, oscioarele urechii, lichidele ei vibrează zgândărind căi nervoase până la creier. Îi "auzi".
La semaforul următor, o doamnă încruntată, obosită, tensionată, își sprijină cotul de fereastra din stânga și își frământă fruntea. De o parte și de alta a bulevardului Unirii - mașini și călători plătind tributul zilnic de ore petrecute în trafic. Învinși. Între cele două sensuri de mers, în iarba din fața ultimei fântâni arteziene încă nepornite, doi turiști și două călătoare fac fotografii Casei Poporului.

Feriți-vă de înghesuială, zic. Sunt multe drumuri mai puțin umblate dar pline de farmec. Munți mai puțin încercați sau dealuri și mări mai puțin lăudate dar înflorite și curate. Fiecăruia îi face bine schimbarea. Eu aș alege o livadă pe deal, sub cer curat pentru o plimbare, o gustare și un moment de uitare de toate la umbra strecurată a unui pom frumos copleșit de roade.

Come and take with me a sip of five o'clock tea 21 - 24 septembrie 2019

Come and take with me

A sip of five o'clock tea!                                                                                 21 septembrie 2019

Acum 3 ani încă mai migăleam printre materiale de construcții însă speram să încheiem toate lucrările în următoarele luni. Casa, atelierele, câinii pufoși și motanul iubitor, aerul pur al serii, cerul cu stelele așezate ca în manualul de astronomie, colțul visării de sub vișin, iarba moale de sub mărul domnesc, Axis Mundi al colțului nostru de rai, grădina cu legume, trandafirii răsfățători și alintați de atâtea mângâieri, corcodușul umbrar și cuib de fructe aromate topite în borcane cu dulceață, păsările nebune urmărindu-se printre crengi și frunze și fructe dulci, Regina nopții, clematitele stelate, crinii uriași, prunul și piersicul cel tânăr, strugurii negri vizitați de albine și cei albi în care lumina se aurește dulce-acrișor, cotloanele surprinzătoare și cuptorul pictat, lemnele pentru iarna care vine, terasa primitoare, toate își căutau locul în tablou. Munceam cu mâinile noastre ceea ce puteam și ne ieșea mai bine decât ar fi ieșit din mâini străine. Deși găsisem bucurie în toate, eram deja obosiți, trebuia să ne apropiem de sfârșit.
Acum suntem în micul nostru paradis. De aici vă scriu poveștile de seară și de aici își iau toate sevă și culoare.

După-amiaza de sâmbătă e specială întotdeauna când, pe nesimțite, se topește în culorile serii, în locul unde ceaiul e acea magică poțiune care eliberează frumoase amintiri.

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                     22 septembrie 2019

În 15 august vă adresam un cuvânt și o propunere de a ne întâlni în fiecare zi, la 5 ale după-amiezii. Iată ce vă scriam atunci și iată câteva fotografii lăsate în urmă de zilele petrecute împreună sub acest nevinovat pretext. Azi simt că, dincolo de imagini și de cuvinte, am creat între noi legături de suflet pe care le consider prețioase.

În 15 august spuneam așa... Oprește-te! Acordă-ți răgazul binemeritat al zilei! Tăcerile ne sunt pline de lupte pe care ni le purtăm singuri, în noi. Cu ceilalți, cu sistemele, cu macro-sistemele, cu ideile, cu gândurile noastre sau cu vorbele altora, cu obsesii supărătoare, cu îndoieli și cu soluții care nu-și găsesc finalul fericit în acțiune. Conturul nostru abia ni le mai încape. Adulmecă aromele acestei ore când căldura începe să se stingă, când nuanțele cerului și ale ochilor se schimbă în punctul de convertire a acțiunii la pasiune, a zgomotului la șoaptă și liniștită ascultare. Vorbește dacă vrei despre culorile zilei ce ți-a trecut; am să te ascult și-am să mă bucur de toate izbânzile tale și, dacă ți-a fost greu, poate că, până iei o sorbitură din licoarea serii, am să găsesc pentru tine cuvântul care să te facă să zâmbești din nou. Vei face la fel pentru mine, pentru ceilalți?
Am să te-aștept în fiecare zi aici, la Five o'clock tea with Eli.
Cu prietenie

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                     23 septembrie 2019

”Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.” - Octavian Paler, "Viața pe un peron"

…Porunci mai ușor sau mai greu, poate uneori sau pentru unii imposibil de urmat. Viața poate fi o gară în care peroanele se întretaie, liniile se suprapun, destinele se întrețes. Și în acest păienjeniș de căi și de opțiuni, călcăm tiptil, pe vârfuri, încercând să ne menținem în aer, deasupra necunoscutului. În punctele nodale vezi siluete ezitând între o destinație sau alta. Uneori sunt indicate doar stațiile următoare, puntele terminus rămânând un mister sau o capcană.
Dintre cele 10, pe care ai urma-o cu inima întreagă?

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                   24 septembrie 2019

Dacă arta trasează conturul gândurilor creatoare invitându-te în intimitatea artistului, ceaiul spală balastul zilei, aducându-ți pace și dorință de comunicare. Poți răspunde tentației de a te lăsa emoționat fie în preajma unei opere de artă, fie în compania unor persoane cărora le prețuiești prezența. Oricare va fi alegerea ta, la 5 p.m. te invit la ceai...

Come and take with me a sip of five o'clock tea 20 septembrie 2019

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                      20 septembrie 2019                                             

Filosofia kintsugi depășește cu mult o simplă practică artistică fiind un simbol al vindecării și al revenirii după o traumă. Îngrijit și onorat, obiectul rupt își asumă trecutul și devine, în mod paradoxal, chiar mai rezistent, mai frumos și mai prețios decât înainte de a fi spart.
Tehnica de recondiționare a ceramicii sparte a apărut la sfârșitul secolului al XVI-lea sau la începutul secolului al XVII-lea în Japonia. Artizanii au început să folosească lac și pigment de aur pentru a reconstitui obiectele de ceramică sparte. Această tradiție, cunoscută sub numele de ”kintsugi” - „cusături aurii” (sau ”kintsukuroi” - „reparație de aur”), se păstrează încă.
Entuziasmul internațional pentru kintsugi s-ar putea să se datoreze dorinței publicului de a admira și de a avea obiecte de ceramică, accesibilității atelierelor de lut, modului în care artiștii contemporani abordează acest material într-un mod inovator și admirației în creștere față de obiectele lucrate manual. Tehnica aplicată în mod tradițional de maeștrii lăcuitori, a fost preluată, continuată și adaptată, adusă în actualitate de ceramiștii zilelor noastre.
Începuturile sale sunt adesea asociate cu faimoasa poveste a unui conducător militar japonez din secolul al XV-lea, al cărui bol chinezesc glazurat cu celadon s-a spart. Povestea spune că a trimis bolul înapoi în China și a cerut să-i fie înlocuit cu unul nou. Fiind o piesă unică, ea nu a putut fi înlocuită. În schimb, ceramistul chinez i-a trimis vechiul bolul original, reparat prin aplicarea unor capse metalice, așa cum se obișnuia în China.
Tradiția folosirii la reparații a lacului de aur se pare că a început odată cu folosirea tot mai frecventă de către japonezi a bolurilor în ceremoniile ceaiului, în secolul al XVI-lea. Înflorirea pe plan international a tehnicii Kintsugi este un fenomen modern.
Artizanii care reparau bolurile de ceai sparte, precum și alte vase ceramice utilizate la ceremoniile de ceai au stăpânit, pe lângă tehnica lăcuirii, pictura în aur și argint a florilor și peisajelor pe obiecte decorative – tehnică numită maki-e.
În mod tradițional, tehnica kintsugi presupune utilizarea lacului japonez obținut din arborele kiurushi (arborele de lac). Prin oxidarea și polimerizarea acestuia se formează un lac extrem de dur care este utilizat in manufacturarea obiectelor japoneze de lux.
Acest material fusese folosit de maeștrii lăcuitori japonezi ca adeziv, chit sau vopsea, spune Gen Saratani, restaurator și artist japonez din generația a treia care lucrează acum în New York.
Metoda tradițională kintsugi începe prin utilizarea lacului pentru lipirea pieselor ceramice. De asemenea, lacul este utilizat ca și chit pentru a completa spațiile dintre bucățile lipite. Cum lacul nu poate fi îndepărtat după ce s-a uscat, piesele trebuie să fie puse la locul lor simultan, chiar și atunci când e vorba despre 20 de cioburi. Nu e deloc ușor.
Apoi, lacul trebuie să se usuce și să se întărească - proces care poate dura săptămâni întregi - înainte ca obiectul recompus să poată fi șlefuit. În final, se aplică aur peste cusăturile de lac. Procesul de restaurare se realizează așadar cu lac iar aurul se aplică doar pe suprafața piesei, acoperind ”cicatricile”.
Unii ceramiști contemporani utilizează pentru restaurări inclusiv argint, platină sau cupru. Lucrările pot dura câteva luni și te pot costa de la 50 USD până la câteva mii de dolari pentru o singură piesă.

Seară vindecătoare, seară binefăcătoare vouă!

Surse: https://www.artsy.net
https://www.lifegate.com
https://esprit-kintsugi.com
https://www.eventbrite.com