Come and take with me a sip of five o'clock tea (14 - 15 septembrie 2019)

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                14 septembrie 2019

"Un motociclist trece cu farul aprins. E 17 şi 13 minute. Soarele arde încă, n-a coborât dincolo de turnul primăriei şi totuşi motociclistul are farul aprins la motocicletă. Nu-i foloseşte la nimic. Dar astfel iese din comun. Atrage atenţia asupra sa. În fond, poate că asta facem cu toţii.
Noaptea, unii înghit flăcări aici, tot ca să atragă atenţia asupra lor. Am auzit de o nuntă cu miri goi şi martorii la fel. Tot ca să atragă atenţia asupra lor. Îi admir pe greci pentru că nu erau ipocriţi şi arătau trupul gol. Pe ţărmul mărilor, Afrodita n-avea nevoie de nici un jurnal de mode. Îi ajungea gloria trupului ei. Şi numai un cardinal stupid putea să fie indignat de trupurile goale ale lui Michelangelo din Judecata de Apoi şi să ceară să fie îmbrăcate. Adică, vroia el să spună, nu ne putem prezenta oricum în faţa Judecăţii de Apoi, trebuie să fim îmbrăcaţi decent când ne primim pedeapsa. Dar nunta cu miri goi şi martori goi mi se pare de un exhibiţionism la fel de stupid. Nu pot concepe Marseilleza cântată de o fanfară compusă din instrumentişti în pielea goală.
Trupul trebuie să ştie când să se ascundă. Ar fi ridicol să-i opunem lui Schopenhauer profesori de filosofie făcând nudism în amfiteatre.” - "Rugați-vă să nu vă crească aripi”, Octavian Paler

Mă retrag discret din postare, să nu atrag atenția... Pentru mine e ora aceea din ziua de sâmbătă care vine cu biscuiței de ronțăit, cu ochii închiși, lângă o ceașcă de ceai... și cu gândurile departe. "Trupul trebuie să știe când să se ascundă..." iar prezența trebuie să știe când să se prefacă într-un abur fin până să dispară. Ceaiul pare să știe multe despre asta...

Cum vă e toamna aceasta, care-i sunt roadele și câte promisiunile?

Credit foto: Ceainaria Infinitea

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                    15 septembrie 2019

"Am văzut la muzeu un tablou de Bruegel: Prăbuşirea lui Icar. Pe un ţărm, în mijlocul turmei sale, un păstor stă cu spatele la mare şi priveşte cerul. Un cer gol. În apropiere, un om ară, aplecat deasupra brazdei întoarse de plug. Pentru el cerul nu există. Un al treilea personaj aflat pe ţărm stă aplecat deasupra apei ca şi cum şi-ar examina imaginea reflectată în mare. În acest timp, dincolo de nişte corăbii ce plutesc liniştite, un trup se îneacă. E ultimul pe care-l descoperim pe suprafaţa tabloului.
Deasupra apei se mai zăresc picioarele goale, gata să se afunde şi ele în nepăsarea luminoasă a mării.
Icar se prăbuşeşte, deci, în indiferenţa generală. Nimeni pe ţărm n-are timp de compasiune. Fiecare îşi vede mai departe de treburile lui, de parcă nimic nu s-a întâmplat. Dacă vreunul din cei trei a auzit ţipătul zburătorului, îşi va fi zis că fiecare trebuie să plătească singur pentru nebuniile lui. (...) Acum e bine. Semănăm toţi cu cei care îşi văd de treburi în tabloul lui Bruegel în vreme ce Icar se scufundă în mare. Dar cine e Icar? Nu ştiţi? Nu vă faceţi probleme. N-are importanţă. (...)" - "Rugați-vă să nu vă crească aripi" - Octavian Paler

Privesc în jur: Icari încercând și căzând în mare și mulți care întorc capul și atenția spre alte subiecte mai puțin tensionate care nu cer implicare. Icari evadați din destinul lor tragic cărora le reușește zborul. Mulți dintre aceștia au plase de siguranță sub ei, puțini dintre aceștia au aripile sfâșiate în efortul menținerii în aer, ratați poate de plasele de prins nebuni neconformiști. Ceilalți pământeni, aparent indiferenți, aparent în așteptare își parcurg drumurile deja știute. Nici nu bănuiesc că le lipsește zborul!
Seară frumoasă cu un ceai altfel la Ceainaria Infinitea!