2/14/2020

Copiii fericiți au obiceiul să se creadă Dumnezeu

"Copiii fericiți au obiceiul să se creadă Dumnezeu.
Să crești înseamnă să te micșorezi. Să crești înseamnă să cazi. Am învățat să fiu om în toată firea grație loviturilor, violențelor, compromisurilor și deziluziilor. Universul nu mai era încântător. Ce este un om? Pur și simplu cineva-care-nu-poate... Care-nu-poate-ști-tot. Care-nu-poate-face-tot. Care-nu-poate-să-nu-moară. Cunoașterea limitelor mele a făcut să crape găoacea copilăriei: la șapte ani, am încetat pentru totdeauna să mai fiu Dumnezeu." - Eric-Emmanuel Schmitt, "Evanghelia după Pilat"
Pictură pe lemn: Eli Sandu (Eli's Wonderland)



"Mi-am petrecut copilăria în visare. În fiecare seară, zburam peste câmpia și peste dealurile Nazaretului. Când toată lumea dormea, pășeam tiptil peste prag, deschideam brațele, îmi luam avânt și trupul meu se înălța în văzduh. Îmi aduc prea bine aminte de mângâierea aerului sub coate, un aer dens, mai tare și mai consistent decât apa, îmbălsămat de mireasma jilavă a iasomiei, un aer care mă purta fără nici o pală de vânt. Adeseori, târam alene așternutul până în prag și de acolo pluteam întins pe spate pe deasupra pământului cenușiu. Măgarii înălțau capetele să vadă, cu ochii lor negri și frumoși ca de fată, corabia mea care plutea printre stele." - 
Eric-Emmanuel Schmitt, "Evanghelia după Pilat".

Pictură pe lemn: Eli Sandu (Eli's Wonderland)


2/13/2020

Eu ți-am împletit brățară

Tu pluteşti - Nichita Stănescu


”Tu pluteşti ca un vis de noapte
Deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
De inima mea ca de o piatră roşie,
Şi aştepţi să-ţi spun numele
Tuturor lucrurilor
Pe care eu am isprăvit de mult
Să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
Înclinată ca mătasea unui steag
Într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
Al mâinii,
Ca să răsară durerea care ştie
Numele durerii,
Ca să răsară dragostea mea de bărbat
Care ştie numele tău ciudat, de femeie.”

Eu ți-am împletit brățară, femeie, să potrivesc firii tale picătura de culoare de purtat la încheietura mâinii, acolo unde bate-străbate ritmul emoțiilor tale.







12/20/2019

Povestea acestui Crăciun stă să înceapă

Cristina, Adina, gnomii mei să vă aducă prosperitate și voioșie, inspirație la gătit și pregătit în prag de Crăciun! Colorați sunt? Sunt. Misterioși sunt? Îhî... parcă ar vrea să spună ceva dar nu o fac totuși, dintr-un motiv doar de ei știut. Sigur, sunt foarte atașați de stapânele lor, veți vedea și voi. Și încă ceva... chiar dacă e imposibil de sesizat, stau cu ochii pe sarmale. Nu e nici un pericol, stau cuminți, doar le numără.
Pictură pe lemn parfumat de pin, lăcuită și alintată corespunzător de Eli Sandu





acril pe lemn de pin, lac



acril pe lemn de pin, lac

11/14/2019

Come and take with me the last sip of five o'clock tea (4 octombrie 2019)

Come and take with me
The last sip of five o'clock tea!
...De parcă o ploaie răbdătoare de toamnă de altădată ar fi înghiţit în plescăitul ei discret toate celelalte sunete. În mansarda cu fereastra mică ce dă spre vița de vie ne ascundem sub pături moi și ascultăm îndelung bătăile inimilor noastre în strădania lor de a se sincroniza cu ritmurile inegale ale ploii.
Ce linişte s-a lăsat în casa noastră!
De parcă ploaia s-ar fi evaporat, de parcă bolboroseala ei şoptită s-ar fi stins, de parcă ferestrele ferecate ar păstra viaţa în afară, dincolo de ele.
Pendulul s-a blocat undeva între limita cursei lui şi verticala schimbării de sens, de parcă ar aştepta un start, un impuls, sau de parcă nu ar mai aştepta nimic.
Ce ritmuri să mai urmăm acum, când toate tac, când toate sunt în așteptarea a ceva, când sunetele se estompează, când natura întreagă renunță la orice balast devenind vibrație pură?
Florile s-au stins ca stelele aruncate pe un cer răsturnat și adânc bântuit de umbre flămânde. Florile mătăsoase și umede care-mi atingeau ieri obrajii, azi se frâng și dispar. Dar până să le pierd pe toate, plătind tribut toamnei acesteia, mi-am umplut ochii de culorile și de vibrația prezentă în vălurile lor și le-am văzut așa…

...This was for me
The last sip of five o'clock tea!
Dați emoțiilor voastre șansa de a se revărsa în lume prin binele și frumosul pe care îl aduceți în viața celorlalți. Alegeți-vă (ano)timpul, oamenii de-aproape și preocupările după forma și glasul inimii voastre și lăsați timpul să treacă peste voi, prin voi, cu folos.
Bună să ne fie inima!
Pictură pe sticlă: Eli Sandu












Come and take with me a sip of five o'clock tea 1 - 3 octombrie 2019

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                    1 octombrie 2019
"Mă întreb ce fel de viață aș fi avut dacă n-ar fi existat ceaiurile date de mama. Poate că datorită lor n-am considerat niciodată că femeile ar fi dușmanii mei, teritorii pe care urma să le cuceresc, ci aliații și prietenii mei dintotdeauna - cred că de aceea mi-au răspuns și ele cu bunăvoință. N-am întâlnit niciodată acele diavolițe de care literatura modernă este plină: cred că ele sunt prea ocupate cu bărbații care le consideră niște fortărețe ce trebuie atacate, călcate în picioare și părăsite în ruine." - Stephen Vizinczey, "Elogiu femeilor mature"

Na, că am zâmbit!
Vă descurcați mâine cu toate - apă, frunzulițe, felioare de lămâie, miere, fructe de pădure sau exotice, cuvinte meșteșugite aruncate peste ele și de trei ori alintate?
Mă pregătesc și revin la 5, poimâine, joi.
Să fiți bucuroși pentru noi... mâine lansăm noua colecție de chitare Criman (Criman Art & Show Guitars - Expoziţie cu cântec)!
Seară voioasă vouă!
Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                  3 octombrie 2019
...Paulo Coelho, parcă scriind despre ceea ce gândesc și simt azi.
"Manuscrisul găsit la Accra".






Come and take with me a sip of five o'clock tea 30 septembrie 2019




Come and take with me
A sip of five o'clock tea!
“Dacă înainte de fiecare gest, am încerca să-i prevedem toate consecințele, să le cântărim serios, mai întâi pe cele imediate, apoi pe cele probabile, posibile, cele imaginabile, n-am reuși să ne urnim un pas din locul unde primul gând ne-a făcut să ne oprim. Rezultatele bune și rele ale vorbelor și faptelor noastre se distribuie, în mod destul de uniform și de echilibrat, se presupune, în toate zilele viitorului, inclusiv în acelea, fără sfârșit, când nu vom mai fi aici să le vedem, să ne felicităm pentru ele sau să ne cerem iertare, de altfel, unii spun că asta este nemurirea de care se tot vorbește. “ - José Saramago, „Eseu despre orbire"
Nu avem șansa unui Undo care să redea zâmbetul sau starea de bine a celor cărora le-am greșit cu un cuvânt. Putem găsi însă acele cuvinte care să îndulcească situația. Prilejuri se găsesc destule și primul care îmi vine în minte este o invitație la ceai... poate azi la 5 p.m?

Come and take with me a sip of five o'clock tea 28 - 29 septembrie 2019

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                  28 septembrie 2019
"Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşitatea. Ei vor să pară nobili, chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.
Îmi rămâneau doar cărţile. De când mă ştiu, mi-a plăcut să cumpăr cărţi şi sufeream că niciodată n-aveam destui bani pentru asta. Cumpăram chiar mai multe decât reuşeam să citesc. Îmi ziceam că într-o zi voi găsi timp pentru fiecare. În felul acesta, îmi umplusem camera. Stăteam dimineaţa sau seara în pat şi mă uitam la cotoarele lor pe care le ştiam pe dinafară. Pe unele nu apucasem să le deschid niciodată. Pe altele le răsfoisem. Din altele citisem la întâmplare câteva pagini sau câteva capitole. Şi, în sfârşit, pe unele le citisem sau le citisem chiar de mai multe ori. Dar mie îmi erau toate dragi. Dacă mi le-ar fi luat cineva, dacă mi-ar fi făcut curăţenie în cameră şi ar fi scos cărţile mi-ar fi fost îngrozitor de frig. Atâta vreme cât ele erau acolo mă temeam mai puţin. Îmi dădeau un sentiment de linişte relativă, pe care nimeni n-ar fi reuşit să mi-l dea. Şi pe măsură ce relaţiile mele cu lumea, în loc să se clarifice, s-au încurcat şi mai rău, cărţile mi-au devenit şi mai necesare." - Octavian Paler, "Viața pe un peron"

Încă la doi pași de săptămâna viitoare. 5 de seară cu muzică bună pe terasa ușor umbrită, tandru picurată cu verde și cupru. Soarele pândește printre frunze și tresaltă amuzat văzând cum lingurița îi schimonosește chipul în ceașca de ceai. Sfârșit aproape de septembrie.
Seară frumoasă!

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                29 septembrie 2019
"E interesant să urmărești traiectoria forțelor care conduc la întâlnirea a două persoane. Câteodată o asemenea întâlnire pare că se produce fără vreo pregătire specială, urmând cursul firesc al evenimentelor, de exemplu, persoanele locuiesc în aceeași casă, se duc la aceeași școală, se întâlnesc la institut sau la serviciu. Alteori se întâmplă ceva neașteptat - o încurcătură în legătură cu orarul trenurilor, un mic eveniment neplăcut, aranjat de sus, din ceruri, cum ar fi un început de incendiu sau o mică inundație de la etajul de deasupra, un bilet cumpărat întâmplător pe stradă la următoarea proiecție a unui film. Sau, iată, o întâlnire întâmplătoare: un bărbat se pregătește să urmărească atent pe cineva, se află în fața casei clientului său, și, deodată, trece o fată tânără, care n-are de-a face cu el. O dată, de două ori, de trei ori. Lui îi apare pe față un nenorocit de zâmbet și, într-o clipă, se luminează tot - ea e, scumpa, unica, viitoarea mea soție... Merită oare omul, oricare ar fi acela, asemenea eforturi din partea soartei?" - "Imago", Ludmila Ulițkaia
Mi-e drag să vă întâlnesc, fie și virtual, la ale noastre întâlniri de la ora 5!
Încheiați azi cu bucurie tot ce e de încheiat, ziua de mâine e un dar și o surpriză de neratat!

Come and take with me a sip of five o'clock tea 25 - 27 septembrie 2019

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                  25 septembrie 2019
I-am spus:
Dragostea ta e o binecuvântare şoptită în templul de foc al timpului. Cuvintele tale sunt lăcrămioare înflorite pe buza abruptă a celei mai înalte flăcări care e timpul iubirii noastre.
Tu ești din mine rupt. Parte din mine, cea mai bună, cea mai de folos. Prin tine și cu tine abia ajung să fiu eu însămi! Și asta ar trebui să fie de ajuns.
Seară blândă vouă!
La rândul lui, în "Manuscrisul găsit la Accra", Paulo Coelho scria:



Come and take with me                                                                                     26 septembrie 2019
A sip of five o'clock tea! 
.

 Vintage photography by Sarah Troester

Un cadru metalic, o siluetă albă, înveşmântată în negru, poate cu irizaţii azurii.

Vis sau realitate, putea fi orice… masca, orbitor de albă, fascinantă, în negrul dens care-o emana, spărgea la răstimpuri tăcerea cu vocea ei adâncă şi gravă. Tulburătoare căutare şi îndelung zbucium.

Valiza enormă, tapetată cu tulburi embleme decojite, nu făcea decât să o ţină pe loc. Era plină probabil de arome şi de zvonuri ale trecutului, un accesoriu care rămânea totuşi neputincios în trezirea altor vremuri… Pentru că imaginile care populau filmul unei posibile reconstituiri, melodia orientală, atât de tulburătoare, atât de trist îngânată făcând parcă să freamăte o pânză pătată de strania privire a unui chip angelic, se estompau ușor şi-apoi se topeau.

Clepsidra, efect optic creat de lumina reflectată de o suprafaţă pe alta, nu mai măsura timp, nu-şi scurgea nisipul ci prezenţa umană sau doar amintirea ori presimţirea ei.

Într-un alt plan, vechi fotografii recuperau o lume posibil de descoperit într-un trecut magic dar numai pentru o clipă sortită şi ea trecerii. Mişcări legate – cursive se rupeau, se dezarticulau şi “Atingerea albastră”, ca o amnezie, făcea ca femeia îndoliată, purtând enorma valiză în căutarea unui ceva de negăsit, prinsă în capcana timpului, să-i cedeze. Imense fire, tainice legături o robeau întunericului.

O fâșie de mătase roşie foşni într-o mişcare a descătuşării. Linişte.

Apoi melodia se născu din nou şi, pe ultimele note, sfâşietoare, chipul angelic tot mai palid, tot mai departe în timp, se pierdu pentru totdeauna…

În lumina slabă care ne-a mai învăluit câteva clipe, ne-am ridicat din fotolii păstrând lipită de retină imaginea vălului fin fluturând într-o adiere blândă. Ne-am luat de mână, telepatic ne-am scurs impresiile prin tuburi subţiri unul altuia, apoi am simțit buzele lui sărutându-mă în ureche.

Am ieşit în tăcere.

Umbrele noastre udau trotuarul în trecere, se strecurau printre stropii reci ai nopţii mușcând din întuneric.



Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                    27 septembrie 2019
Îi privesc amuzată, șezând în autobuz pe locul meu care îmi asigură anonimatul și liniștea necesare observației. Îi cercetez pe rând, nu e greu, se supun fără să știe, fără să mă vadă, blocați în mașinile lor aliniate la semafor. Când sunt pasageri solitari, par că vorbesc singuri și adesea gesticulează, fața lor întreagă vorbește și ea dublând sensul cuvintelor. Buzele lor sunt neobosite. Câte o doamnă se privește în oglindă și-și mai retușează puțin machiajul sau aruncă o privire spre vitrine. Domnii au alte subiecte de interes... Când călătoresc în doi, de obicei o ea și un el, nu se privesc. Adesea tac. Uneori își vorbesc fără să se privească. Parcă s-ar dușmăni. Uneori se ceartă, se smucesc aprig din centuri. Chiar dacă glasurile lor nu ajung la tine, ai senzația că timpanul, oscioarele urechii, lichidele ei vibrează zgândărind căi nervoase până la creier. Îi "auzi".
La semaforul următor, o doamnă încruntată, obosită, tensionată, își sprijină cotul de fereastra din stânga și își frământă fruntea. De o parte și de alta a bulevardului Unirii - mașini și călători plătind tributul zilnic de ore petrecute în trafic. Învinși. Între cele două sensuri de mers, în iarba din fața ultimei fântâni arteziene încă nepornite, doi turiști și două călătoare fac fotografii Casei Poporului.
Feriți-vă de înghesuială, zic. Sunt multe drumuri mai puțin umblate dar pline de farmec. Munți mai puțin încercați sau dealuri și mări mai puțin lăudate dar înflorite și curate. Fiecăruia îi face bine schimbarea. Eu aș alege o livadă pe deal, sub cer curat pentru o plimbare, o gustare și un moment de uitare de toate la umbra strecurată a unui pom frumos copleșit de roade.

Postări populare