11/14/2019

Come and take with me a sip of five o'clock tea (12 - 13 septembrie 2019)

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                                12 septembrie 2019                                      
"Dacă omul ar vrea doar să nu mai fie singur, totul ar fi încă destul de uşor. Aşa cum din atâtea inegale lupte a ieşit cu încăpăţânare victorios, exasperat de singurătate, el ar fi fost în stare s-o înfrângă. Dar nimic din ce e omenesc nu e simplu. Totul e contradictoriu şi înlănţuit, fructul poartă în sine sămânţa şi viermele. În miezul tragediei de a fi singur trăieşte ascunsă însăşi nevoia de singurătate. Dacă totul s-ar crea vreodată din nou, nu aş implora o lume mai bună, ci doar una mai simplă.
Smuls de curenţi de sens contrar, absorbit de goluri opuse, omul a suferit întotdeauna nu de neputinţă, ci de nehotărâre. Pedeapsa divină a fost nu izgonirea din rai, ci, mai înainte încă, acordarea liberului arbitru între atât de contrare şi reduse posibilităţi. În înţeleptele fresce Adam este reprezentat indecis sub pomul binelui şi al răului.
(...)
Şi totuşi, cu toate acestea şi paralel cu toate acestea, nimic nu e mai puternic în noi decât spaima de singurătate. Câte metode nu am inventat pentru a lupta împotriva ei! Dragostea chiar, această singurătate în doi, nu e decât o ingenioasă subminare a singurătăţii de dinlăuntrul singurătăţii. Şi dorinţa de a avea copii şi iubirea pentru părinţi şi prietenia, toate nu sunt decât măsuri de precauţie. Nunţile sunt peceţi ale iubirii, dar niciodată nu ştim dacă ne vom iubi toată viaţa şi totuşi preferăm singurătăţii ameninţarea unei duşmănoase convieţuiri.
Dar – acest perpetuu dar! – singurătatea nu e învinsă. Şi nu e învinsă pentru că niciodată nu luptăm cu toate forţele împotriva ei, din totdeauna există în noi un teritoriu liber al singurătăţii care nu se oferă altora, în care suntem în cea mai mare măsură noi înşine. Din această ipocrizie a nedăruirii totale, de care suntem în acelaşi timp vinovaţi şi mândri, din această concomitenţă dintre nevoia şi spaima de a fi singuri se naşte cea mai umană dintre drame. Şi această dramă o purtăm nehotărâţi şi dezorientaţi sub cerul luminat de planete moarte şi farfurii zburătoare.”
Ana Blandiana - ”Nevoia şi spaima de singurătate” din Vol. ”Calitatea de martor”
Despre Iubire și singurătate scrie și Paulo Coelho în ”Manuscrisul găsit la Accra”, mai știi?
”La fel cum Iubirea este condiția divină, singurătatea este condiția umană. Și amândouă conviețuiesc în bună pace pentru cei care înțeleg miracolul vieții.”
Seară liniștită vouă!
                                      
                                                                                                                  13 septembrie 2019
„Stimaţi călători, nu încurajaţi cerşetoria, aveţi dreptul la o călătorie civilizată!”
Mă smulg din sosul trenului, din miasmele lui şi păşesc afară, grăbită de valul care se răstoarnă peste mine, pe peron. Câţiva dintre pasageri se aliniază în şirurile ştiute, fie spre scara rulantă, fie spre cea fixă, alţii se opresc dezorientaţi încurcând, blocând pe alocuri, viermuiala de stimaţi călători. Oameni trişti, mă gândesc, mânaţi de conştiinţă, dar mai degrabă de nevoia banilor, spre spaţiile unde sârgul lor, recompensat o dată, de două ori pe lună, se manifestă plenar. Printre ei, eu. Un om obişnuit, trist şi el.
”Nu fii încrâncenată, zâmbeşte”, îmi spune el. Zâmbesc şi înaintez cu un pas la 10 secunde sau staţionez timp de 30. Doi ochi din dreapta mă fixează surprinşi şi curioşi. Nu e locul în care să scapi zâmbete, e tensiune, oamenii se grăbesc la serviciu dar stau pe loc, ascultând în megafoane: „Stimaţi călători, nu încurajaţi cerşetoria, aveţi dreptul la o călătorie civilizată!” Nici urmă de cerşetori în pasaj. Dar nici de civilizaţie. Despre ce vorbeşte doamna aceea în megafoane?
”Nu lăsa frustrările să-ţi întunece zilele. Zâmbeşte”, îmi spune el.
Zâmbesc pentru că gândul la el mă face fericită. Pentru că el mă iubeşte şi acasă e bine, e cald, construim vise şi lucruri frumoase. Pentru că, în contrast cu toată mizeria pe lângă care trecem şi pe care, inevitabil, o inhalăm şi o suportăm cu umilinţă şi tăcută revoltă, noi credem că putem să rămânem curaţi. Mai avem putere să zâmbim.
Când pâcla de oameni se mai clarifică şi direcţiile de deplasare se conturează, se aude din nou vocea suavă a doamnei aceleia… „Stimaţi călători, nu încurajaţi cerşetoria, aveţi dreptul la o călătorie civilizată!”. Dacă prin viaţă suntem călători, avem aşadar dreptul la o călătorie civilizată… chiar dacă şansa sau neşansa noastră a fost să o trăim aici, lipsiţi de respect şi lipsiţi de speranţă… Despre care cerşetor se vorbeşte? Cumva despre cel care acum câteva săptămâni recita în metrou, într-un ritm obsedant, aproape toate strofele din Luceafărul?... vreun merituos călcat în picioare de societate şi de stăpânii ei…
Zâmbesc pentru că el mă iubeşte şi încercăm să fim fericiţi cu spatele la lumea străină şi tristă în care fără voie am ajuns să trăim…
Credit foto: Derrick Freske

Come and take with me
A sip of five o'clock tea!                                                                          13 septembrie 2019
”În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-o dată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa.”
Nina Berberova - "Trestia revoltată"
Speranța revine odată cu weekend-ul, nu-i așa?
Ceai din plin, la orice oră, mai ales după-amiaza, pe la 5, întâlniri așteptate sau nu, culoare și nevoie de noutăți și de ceainice năstrușnice pentru licori ademenitoare!
Sursă foto: Pinterest






















No comments:

Post a Comment

Aveți posibilitatea să mă contactați și sunând la numărul de telefon: 0744-572330.
Cu drag,
Elisabeta Sandu (ex. Salamon)

Postări populare